Fondatorul picturii renascentiste, maestrul școlii florentine, Masaccio (nume adevărat Tommaso di Giovanni di Simone Gvidi) s-a născut în 1401 în familia unui maestru pentru fabricarea și pictura cuferelor. De la o vârstă fragedă, băiatul a fost atras de afacerile familiale, unde talentul său a fost observat de tatăl și bunicul său. După ce s-a mutat la Florența, din cauza morții tatălui său și a tatălui vitreg, a devenit principalul câștigător al unei familii numeroase. Talentul său artistic a fost remarcat de artiștii de top Masolino, Donatello și Brunelleschi. Pregătirea, colaborarea cu acești mari maeștri au adus talentul lui Masaccio la cel mai înalt nivel. Artistul a primit porecla inestetică Masaccio (Gryaznul) din cauza dedicării depline a vieții sale picturii. Nu-l interesa nimic altceva decât vopselele și lucrările.
Cele mai cunoscute tablouri ale lui Masaccio:
1
Triptic de San Jovenale (1422)
Prima lucrare importantă datată de Masaccio este un mic triptic realizat pe lemn. A fost descoperită destul de întâmplător în 1961 în biserica St. Juvenalia lângă orașul San Giovanni Valdarno. În centrul acestui altar se află Madonna cu bebelușul Iisus Hristos în brațe, doi îngeri îngenuncheați la picioarele ei. Partile laterale ale tripticului sunt dedicate Sfinților Ambrozie, Juvenal, Bartolomeu și Blaise.
Toate figurile sunt înfățișate pe un fundal clasic auriu al stilului religios gotic. Figurile sunt înfățișate în poze gotice agitate, limitate de cerințele pentru imaginile bisericii. Primele semne ale unei renașteri în această lucrare sunt vizibile în utilizarea perspectivei în construirea tronului Fecioarei. Această lucrare a fost realizată de Masaccio la începutul carierei sale de creație, dar este deja vizibil aici faptul că artistul se străduiește să construiască o perspectivă, să realizeze pliuri voluminoase de haine.
2
Fresca „Botezul neofitilor” (1427)
Celebra capelă Brancacci a fost pictată cu fresce de Masaccio. Printre ele, merită o atenție deosebită adevărata perlă a picturii în frescă - fresca „Botezul neofitilor”, potrivit most-beauty. Este dedicat temeiului faptelor Apostolilor și înfățișează un moment din viața Sfântului Petru - botezul noilor creștini (neofiți). În acele zile, principalul stil religios al picturii era stilul gotic. Apariția primelor imagini realiste pe pereții templului a provocat o furtună de indignare în rândul bisericilor - figurile oamenilor de pe această frescă erau considerate prea carnale.
Dar, de-a lungul timpului, această frescă a fost recunoscută ca o capodoperă artistică de excepție. Dintre toate figurile reprezentate în frescă, admira figura celui de-al doilea tânăr dezbrăcat, ea se evidențiază brusc de restul personajelor. Tânărul și-a strâns brațele, așteptându-și rândul. Din această poziție, puteți determina imediat că o persoană este înghețată. În mulțime, un alt neofit se pregătește pentru botez, își scoate hainele. Apare un lanț temporar de evenimente. Imaginea preia dinamism. Capacitatea artistului de a înfățișa în mod fiabil corpul uman, culorile luxoase de fresce ridică această lucrare la nivelul capodoperelor lumii.
Apropo, pe site-ul nostru cel mai-beauty.ru există un articol interesant despre cele mai frumoase fresce de Michelangelo Buonarotti.
3
Frescă „Trinitate” (1427)
Imaginea non-canonică a crucifixului realizat de Masaccio pare oarecum neobișnuită. Iluzia unui fragment arhitectural complex este o adevărată renaștere, cu o înțelegere a formei și a perspectivei. O uriașă frescă de șase metri înfățișează pe Dumnezeu Tatăl, care și-a întins brațele peste Hristosul răstignit. Compoziția este înscrisă cu abilitate în arcul triumfal al arcului roman vechi.
Efectul vizual al acestui mural este că toate figurile par să se încadreze în nișa reală a clădirii. Multe detalii arhitecturale sunt realizate cu o precizie perfectă. Având în vedere că metoda de redactare a murale a necesitat o muncă rapidă și precisă, artistul avea o capacitate de lucru extrem de ridicată și cea mai înaltă calitate a picturii. Imediat ce opera a fost terminată, moartea prematură a întrerupt calea artistului și a jefuit lumea unui alt mare maestru al Renașterii.
4
Fresca „Miracolul cu statierul” (1425-1428)
Potrivit multor istorici de artă, acest tablou al lui Masaccio este cea mai bună lucrare a sa. Această frescă uriașă (2 × 5 m), având în vedere timpul creației sale, și-a făcut pas cu un secol întreg înainte. Contemporanele acestei fresce sunt încă realizate în stil gotic, figurile lor plate, statice, sunt plasate într-un spațiu bidimensional fără chip. Masaccio a impresionat prin abilitatea sa unică de a înfățișa figuri voluminoase, realiste ale oamenilor într-un spațiu de locuit tridimensional.
Perspectiva corectă și formele clare ale structurilor arhitecturale sunt imediat evidente. Clădirile și peisajul descrise în frescă joacă același rol uriaș ca și figurile frumoase ale oamenilor. Armonia spațiului creează un simț deplin al realității. Culorile luminoase și saturate ale frescei predomină nuanțele de roșu, dar nu există un sentiment de sațietate cu această culoare, dimpotrivă, se încadrează perfect în tonurile reci de albastru-albastru și bej ale peisajului montan. Faldurile hainelor, umbrele aruncate de figuri fac ca imaginea să devină voluminoasă, iar figurile sunt realiste.
5
Madonna și Copilul (1426)
Acest tablou a fost realizat prin tempera pe o placă de plop. În acele zile, artiștii au creat ei înșiși această vopsea, măcinând pigmenți naturali cu gălbenuș de ou și lipici. Imaginea era catifelată și moale. Lucrarea reflectă dorința maestrului de a realiza un desen de figuri de înaltă calitate, cu proporții ideale. Spiritul Renașterii este inerent în ea.
Tronul de marmură pictat splendid, pe care stau Maica Domnului și bebelușul, este o adevărată capodoperă. În picioarele Madonei, o pereche de îngeri mici cântă laute, iar doi serafii urlă din spatele unui tron magnific. Culoarea albastră profundă a tunicii Madonnei merge bine cu violetul rochiei și cu corpul delicat al unui bebeluș. Plăcuțele expresive accentuează forma figurii. Fața tristă a Madonei este îndreptată spre pruncul lui Hristos, trăgând copilărește degetele în gură.
Inovația artistului, experimentele sale cu forma și culoarea subliniază marea sa măiestrie și dorința de ideal.
6
Închinare (1426)
Acest tablou este singura operă a lui Masaccio care are o dată exactă de creație. Acest lucru este demonstrat de documentele oficiale. Este un fragment din marele Poliptic înclinat, care a fost considerat pierdut, dar, din fericire, cea mai mare parte a fost găsită și păstrată în muzee. Dimensiunea tabloului este mică - doar 20 × 60 cm. Lucrarea a fost realizată pe o placă de lemn cu tempera.
Abundența de personaje face din această imagine frumoasă o adevărată miniatură, o ilustrație pentru complotul Nașterii Domnului Hristos. Ea înfățișează închinarea magilor, care i-au adus daruri bogate pruncului Isus. O procesiune lungă aliniată în fața Mariei, care ține în brațe un copil nou-născut dolofan. Imagini frumoase cu animale completează imaginea, iar peisajul montan calm confirmă măiestria artistului. Nori de lumină plutesc pe cerul ultramarin. Acoperământul Fecioarei Maria și al unuia dintre Magi este de aceeași culoare. Un loc special în imagine îl ocupă caii. Acestea sunt descrise din diferite unghiuri, ceea ce conferă imaginii dinamism și profunzime.
Masaccio s-a diferențiat de ceilalți contemporani, prin faptul că a fost singurul care a știut să „pună” corect o figură pe un avion. Înainte de Masaccio, figurile pur și simplu atârnau în spațiu, dar pentru el, toți oamenii stau pe pământ.
7
Învierea fiului lui Teofil (1426-1502)
Ciclul de fresce pe care Masaccio l-a interpretat pentru capela lui Brancacci, biserica florentină din Santa Maria del Carmine, s-a rupt pentru a crea grandioasa frescă „Învierea fiului lui Teofil”. A fost copiat din 1480-1502 de Filippino Lippi, care a schimbat semnificativ aspectul original al frescei.
În fresca lui Masaccio, martorii miracolului învierii create de Sfântul Petru sunt contemporani ai artistului (poate că aceștia sunt membri ai familiei Brancacci). Cu toate acestea, Lippi a rescris St. Peter și a înlocuit figurile prezente cu contemporanii săi.
8
Crăciun (anul creării necunoscut)
Această lucrare este partea din față a Berlinului Tondo, realizată prin tempera pe lemn. Diametrul imaginii este de 56 cm. Acesta este un lucru specific, o tavă, care a fost prezentată unei femei în onoarea nașterii unui copil. Partea din față a tăvii prezintă Crăciunul, iar spatele este decorat cu o imagine a unui înger care se joacă cu un câine.
Crăciunul este o compoziție complexă, plină cu diverse figuri, detalii arhitecturale, folosind perspectiva. Dimensiunile reduse și monumentalitatea imaginii o fac o adevărată capodoperă a renașterii. Atmosfera și costumele eroilor corespund vremii artistului. O imagine foarte colorată și vie, realizată cu cea mai mare abilitate.
9
Madonna Cassini (1426)
În ciuda dimensiunilor mici, de numai 24 × 18 cm, tabloul „Madonna Cassini” este o adevărată capodoperă. Ea a fost descoperită din întâmplare printre valorile pe care naziștii au încercat să le ia din Italia la sfârșitul căderii lor. Pe spatele imaginii se află o ștampilă cu stema cardinalului Antonio Cassini. Aceasta a dat numele corespunzător imaginii.
Pe un fundal de aur canonic înfățișează Madona și Pruncul Iisus. Imaginea este pictată în stil gotic. Dar aceasta este doar la prima vedere - dacă arunci doar o privire mai atentă la poza Mariei și a bebelușului, poți vedea imediat cât de mult diferă imaginea față de madonele gotice canonice.
Masaccio a înfățișat-o pe Maria ca pe o mamă fragedă care se joacă cu copilul ei, îl gâdilă de gât. Și copilul reacționează la gâscă, încercând să prindă mâna mamei. Fața Madonei este tristă. Pare să prevadă viitorul care este destinat fiului ei.
Imaginea este izbitoare în subtilitatea scrisului, expresivitatea. Fiecare buclă este înscrisă pe capul copilului. Micile detalii despre săgeată și haine sunt izbitoare în subtilitatea și măiestria lor. În ciuda fundalului auric canonic, fețele și figurile oamenilor arată voluminoase.
🎨
Postfaţă
În fotografie: Autoportretul lui Masaccio, un fragment din fresca „Sfântul Petru la amvon”
Masaccio este un fenomen unic al erei sale. A devenit fondatorul Renașterii, dar, din păcate, opera sa s-a rupt chiar de la ascensiune. După ce a trăit doar 27 de ani, acest bărbat a câștigat titlul de unul dintre cei mai mari artiști ai Renașterii timpurii. Pe acest articol cel mai mult- frumusețe.ru își încheie articolul, dar mai jos vom publica mai multe picturi celebre ale pictorului italian.
Câteva mai frumoase tablouri de Masaccio:
Crucifix (1426)
Portretul unui tânăr (1425)
Madonna și Copilul (1426)
Distribuția bunurilor și moartea lui Ananias (1425)
Răstignirea Sfântului Petru (1426)
Sfântul Petru vindecă pe bolnavi cu umbra lui (1427)
Sfinții Ieronim și Ioan Botezătorul (1428)
Madona și Copilul cu Sfânta Ana (1425)
Asta e tot! Scrieți în comentarii care v-au impresionat cel mai mult picturile Masaccio.