Norvegianul Edward Munch este cel mai uimitor și misterios artist al sfârșitului secolului al XIX-lea, începutul secolului XX. Viața lui a fost complicată, controversată, uneori chiar tragică. La începutul carierei sale creative, nu a fost pe placul multora, în anii 40, când naziștii au ajuns la putere, iar Munch era deja un bătrân adânc, s-a aranjat o adevărată persecuție pentru picturile sale. Dar, în aceste zile, munca sa este cu siguranță de o importanță deosebită pentru întreaga lume. Tablourile misterioase ale lui Munch sunt adevărate capodopere ale expresionismului, exemple ale măiestriei ingenioase a unui artist subtil și înțelept.
Cele mai cunoscute tablouri de Edward Munch:
1
Fata bolnavă (1886)
Munch a considerat această imagine simbolică și centrală în opera sa. A fost începutul căutării de noi mijloace de exprimare a sentimentelor și chinurilor artistului. Criticii au întâlnit această imagine cu neînțelegere și negare. Literal, totul a fost luat în ostilitate: culoare, compoziție, mijloace de imagine. Și abia la mijlocul secolului XX, Munch a fost recunoscut drept cel mai mare maestru al expresionismului, iar această pânză a fost recunoscută ca o capodoperă mondială.
Istoria pânzei este preluată din copilăria artistului. Boala și apoi moartea surorii sale au lăsat o impresie de durată asupra băiețelului, mărginindu-se de suferința mentală.
Imaginea arată o fată bolnavă. Întins în pat, iar bunica sau bonica s-au aplecat peste ea. Fata este foarte palidă, cu părul întins pe pernă. Un corp fragil lasă forță. Tonurile închise și culoarea neagră accentuează inevitabilitatea morții pacientului.
2
Seara pe strada Karl Johan (1892)
Pictura face parte dintr-un grup de lucrări numit „Frisa vieții” și grupul „Frica de viață”. Acesta este un mesaj filosofic de la artist la contemporanii săi. O mulțime care se îndreaptă spre privitor, care este artistul însuși, fără chip, indiferent și apăsător. Singurătatea curge pe străzile orașului, în ciuda faptului că există o mulțime de oameni în jur. Cu toate acestea, toți fac ravagii pe cont propriu, trăgând de o mască fără față de indiferentă absolută.
Această imagine țipă despre singurătatea artistului, despre lipsa lui de percepție asupra lumii. Un anumit Munch autist a fost întotdeauna tortura și durerea mentală eternă.
3
Scream (1893)
Scream este cea mai cunoscută capodoperă a artistului expresionist norvegian Edward Munch. Mulți contemporani ai artistului au crezut că lucrarea a fost scrisă într-o stare de șoc emoțional. Fiecare își vede sensul în ea. Unii văd o predicție de dezastru de mediu sau război nebun. Unele sunt bolile mentale ale autorului. Însă editorii celor mai-frumuseți consideră că principalul lucru este impresia pe care o face imaginea asupra privitorului.
Pe fundalul unui cer aprins care s-a scufundat în apele înfiorătoare ale strâmtoarei, este reprezentat un pod. Podul împarte imaginea în două părți în diagonală. În prim plan este o figură ireală a unui bărbat care urlă, a cărui față s-a contopit într-o mască de groază verzui-galbenă. Imaginea unei creaturi urlate nebune, care se intersectează cu culoarea, forma loviturilor, transmite privitorilor cele mai puternice emoții. Combinația dintre două culori de albastru și roșu creează baza imaginii, tehnica de scriere include atât ulei, cât și tempera.
Poza a fost furată de mai multe ori, dar motivul răpirii nu a fost suma mare de bani pe care o costă, ci impactul acesteia asupra persoanei. Această imagine este o premoniție a catastrofei secolului XX.
4
Noaptea înstelată (1893)
Acest peisaj nocturn reprezintă linia de coastă din Osgordstrand, o mică stațiune de plajă la sud de Oslo, în Norvegia, unde Edward Munch și-a petrecut verile începând din anii 1880. Aici, Munk a încercat să prindă emoțiile evocate noaptea și să nu-și înregistreze calitățile pitorești. Culoarea albastră transmite misticismul și dorul peisajului, care pare plin de înaintare. Movila abstractă din dreapta este o mulțime de copaci.
5
Moartea în camera de spital (1893)
Moartea din camera de spital din 1893 datează din amintirea morții surorii Sophie. A murit de tuberculoză în 1877. Acest motiv este una dintre numeroasele manifestări ale bolii, morții și tristeții în familia Munch.
Într-o cameră prost mobilată, artistul s-a pictat cu familia cea mai apropiată - fratele, surorile, tatăl și mătușa. Sora lui de 15 ani stă într-un fotoliu, privindu-ne cu spatele unui scaun.
Munch: Ultima sa cerere a fost să mă dau jos din pat și să stau pe un scaun. „Chiar vreau să trăiesc”, a spus ea. Dar în acest scaun, Sophie a murit ...
6
Vampirul (1893)
Tabloul „Vampirul” este o identificare a groazei și a fricii unei femei. Imaginea ei, prădătoare și îngrozitoare, îi acoperă prada. Dar prima impresie a imaginii este rapid eliminată. În fața privitorului se află un cuplu, pasionat, care se lasă îmbrățișat. Iar colorarea deprimantă a imaginii își schimbă sensul inițial.
Lupta dintre principii masculine și feminine a atras întotdeauna artistul. Temerile și complexele secrete se vărsau pe pânză, obținând caracteristici ireale, de coșmar, ca într-un coșmar.
7
Anxietate (1894)
Picturile tulburătoare ale lui Munch sunt cartea lui de apel. Temele morții, anxietatea, groaza, anxietatea au fost întotdeauna prezente în lucrările sale. În soarta artistului au existat multe momente care i-au influențat caracterul, sănătatea, viziunea asupra lumii și percepția despre lume. În copilărie timpurie (la 5 ani), și-a pierdut mama, un an mai târziu sora sa a murit. Aceste evenimente au afectat copilul atât de mult, încât a tăcut un an.
Imaginea „Anxietate” a fost creată după celebrul tablou „Scream”. Și dacă „Scream” este oroare și deznădejde, atunci „Anxietatea” este anxietatea atunci când o persoană nu găsește un loc din înțelegerea a ceva rău. Compoziția imaginii repetă compoziția din „Scream”. Același pod, același peisaj albastru aprins. Dar, în acest caz, un grup de oameni în haine negre, cu tot aspectul, sunt îngrijorători. Fețele lor sunt nefirești, încețoșate, doar ochii lor reflectă starea internă a oamenilor.
Baza „Anxietatea” este o culoare uimitoare. Este posibil să transmitem starea sufletească cu culoarea? Munch a dovedit-o. Cerul strălucitor aprins și spațiul întunecat vibrant din spatele podului creează o impresie unică.
8
Împărțire (1896)
Viața personală a lui Edward Munch a fost agitată, agitată, asociată cu traume mentale, certuri și chiar tentativa de sinucidere a unei femei iubite. Toate aceste evenimente au fost strâns legate cu opera artistului și au fost reflectate în lucrările sale. Pictura „Împărțire” este amprenta golului experimentat de Munch însuși. Omul din imagine suferă fizic, durerea lui este concentrată în regiunea inimii. O pată sângeroasă la picioarele sale este un simbol al durerii și al goliciunii emoționale.
O femeie, dimpotrivă, este intenționată și decisivă. Este lipsită de individualitate, deoarece este o imagine comună a tuturor femeilor. Munch credea că un bărbat are mai multe probabilități de o pauză, iar o femeie este mai rezistentă.
Nu ratați, pe site-ul nostru cel mai-beauty.ru puteți admira și cele mai cunoscute tablouri din Chagall.
9
Dansul vieții (1899)
Este dansul obișnuit al unui cuplu îndrăgostit - nu este viața asta? În stânga este tinerețea, după chipul unei fete drăguțe în alb, în dreapta este bătrânețea, sub forma unei doamne bătrâne într-o rochie întunecată, iar în centru este un cuplu matur care dansează. Tineretul cu speranță privește spre viitor, și bătrânețea - amintește trist de trecut. Cuplul din centru dansează încet și complet absorbit de ei înșiși. Este cel mai luminos loc din imagine. Rochia roșie a doamnelor este un simbol clar al vieții, al pasiunii și al dragostei, fără de care viața nu are sens.
10
Pruncul și moartea (1898)
La bătrânețe, artista a scris despre anii traumatici ai copilăriei sale: „Casa mea a fost o casă a bolilor și a morții”. Tabloul „Copilul și moartea” este una dintre cele mai frapante mărturii despre complexul tematic al morții, morții și mâinii. Înfățișează o fetiță care privește din imagine și ține urechile închise. În fundal, o vedem pe mama ei târzie. Munch este caracteristic faptul că el nu se ocupă cu o persoană care moare, ci cu starea psihologică a celor care rămân. Tema principală a acestei imagini este durerea unei fete. Dar în loc să-l exprime în lacrimi, copilul pare speriat.
11
Broşă. Eva Mudochchi (1903)
După 1902, litografiile lui Munch au fost desenate în cea mai mare parte pe hârtie.
Au existat totuși câteva excepții, cum ar fi acest portret al lui Eva Mudochchi din 1903, realizat pe piatră folosind diverse tehnici litografice.
Eva Mudochchi a fost o faimoasă violonistă britanică care, alături de pianista Bella Edwards, a făcut turnee în toată Europa, inclusiv în Norvegia.
Edward Munch a cunoscut-o la Paris în 1903. Au devenit prieteni apropiați. Inițial, relația a fost de natură amoroasă, dar, în timp, au devenit mai mult ca relația dintre frate și soră. Din 1902 până în 1908, a fost unul dintre cei mai apropiați reprezentanți ai lui Munch.
12
Noaptea înstelată (1922)
Munch i-a plăcut să privească cerul înstelat misterios și a dedicat mai multe lucrări acestui spectacol magnific. Tabloul „Noaptea înstelată” transmite frumusețea cerului înstelat de iarnă, pe care artistul l-a observat din pridvor. Peisajul înconjurător nu interesează artistul, el este absorbit de frumusețea stelelor strălucitoare, față de care luna arată ca o pată palidă. Nuanțele de albastru și albastru profund accentuează frisonul unei nopți de iarnă. Orașul este încă treaz. Strălucește cu luminile ferestrelor, care subliniază reflexiile verzi ale cerului înstelat.
Postfaţă
Edward Munch și-a lăsat pânzele în Oslo-ul său natal, iar după moartea artistului, Olanda a devenit proprietarul unei colecții uriașe de lucrările sale uimitoare. Bazat pe mai mult de o mie de picturi, a fost creat un muzeu, care este acum faimos în lume.
Din păcate, formatul site-ului most-beauty.ru nu implică texte foarte lungi. Și avem un sentiment minunat că nu am arătat încă multe dintre lucrările celebrului artist. Prin urmare, am decis să umplem acest gol și la sfârșitul articolului publicăm câteva tablouri mai faimoase ale lui Edward Munch:
Sora Inger (1884)
Noaptea de vară (Inger ashore) (1889)
Noaptea la Saint Cloud (1890)
Ochi în ochi (1894)
Gelozie (1895)
Fete și trei bărbați capete (1898)
Patru femei pe pod (1901)
Patru femei pe pod (1901)
Auto portret. Între un ceas și un pat (1943)
Asta este tot pentru acum. Scrie în comentarii ce poze cu Edward Munch îți plac cel mai mult?