În timpul dorinței de iluminare a lui Buddha, au existat multe practici religioase care au necesitat fie îngăduință excesivă de sentimente, fie privare severă, ca în săptămânile de post. Înțelegând că niciunul dintre ei nu era cu adevărat util, ceea ce a fost cunoscut mai târziu ca „Cale de mijloc„Spre iluminare ... o abordare echilibrată care accentuează renunțarea internă decât cea externă.
Spre deosebire de majoritatea religiilor sau credințelor spirituale, învățăturile lui Buddha au fost propagate prin metode non-violente, cum ar fi cuvântul gurii sau sculpturile pe clădiri proeminente din piatră. Și aici sunt încă 10 fapte interesante despre budism.
10. Siddhartha Gautama este considerat fondatorul doctrinei
Budismul este practic învățăturile lui Siddhart Gautama, născute în 623 î.Hr.. S-a născut un prinț, dar a continuat îndelungata căutare spirituală a fericirii și a sfârșitului suferinței. După multe încercări și diverse căi, a găsit în cele din urmă iluminare sub pomul Bodhi. După iluminarea sa, el a început să-i învețe pe alții, și astfel a început învățătura budismului.
9. S-a ridicat în mileniul I î.Hr. e. in India
Câțiva savanți au sugerat că Prajnaparamita sutras, care sunt unele dintre cele mai vechi sutre din Mahayana, dezvoltate printre Mahasangiks de-a lungul râului Kha, în regiunea Indhra din India de Sud.
Cele mai vechi sutre Mahayana includ primele versiuni ale genului Prajnaparamita, precum și texte referitoare la Buddha Akshobhya, care au fost înregistrate probabil în secolul I î.Hr. în sudul Indiei.
Guang Xing declară: "Unii cercetători au sugerat că Prajñāpāramitā s-a dezvoltat probabil printre mahasangikii din sudul Indiei, în țara Indra, pe râul Ksha“. A.K. Warder consideră că „Mahayana își are originea în sudul Indiei și aproape sigur în Andhra. ”
8. Patru adevăruri nobile ies în evidență
Patru adevăruri nobile sunt esența învățăturii lui Buddhadeși multe dintre ele rămân inexplicabile. Sunt adevărul suferinței, adevărul despre cauza suferinței, adevărul despre sfârșitul suferinței și adevărul despre calea care duce la încetarea suferinței.
Mai simplu spus, suferința există; el are un motiv; are un final; iar el are un motiv de sfârșit. Conceptul de suferință nu este destinat să transmită o viziune asupra lumii negative, ci mai degrabă o perspectivă pragmatică care privește lumea ca atare și încearcă să o corecteze.
Conceptul de plăcere nu este refuzat, ci recunoscut ca trecător. Căutarea plăcerii nu poate continua decât ceea ce în cele din urmă este o sete de neatins.
7. Nu se poate deveni un adept al învățăturii „native”
Chiar născut într-o familie budistă, nu veți fi unul singur. Primul obstacol care trebuie depășit este înțelegerea faptului că budismul nu este un sistem de credințe.
Când Buddha și-a dat seama de iluminare, atunci și-a dat seama că era atât de departe de experiența obișnuită a omului, încât nu există nici o modalitate de a explica acest lucru. În schimb, el a conceput o cale de practică pentru a ajuta oamenii să realizeze iluminarea pentru ei înșiși.
Astfel, doctrinele budismului nu sunt destinate unei simple credințe. Există o zicală Zen: "Mâna care indică luna nu este luna. " Doctrinele seamănă mai mult cu ipoteze testabile sau indicatoare către adevăr. Ceea ce se numește budism este procesul prin care adevărurile doctrinelor pot fi realizate pentru ei înșiși.
6. Meditația budistă - calea către îmbunătățirea de sine
Meditația este un mijloc de transformare a minții. Practicile de meditație budistă sunt tehnici care încurajează și dezvoltă concentrarea, claritatea, pozitivitatea emoțională și o viziune calmă a adevăratei naturi a lucrurilor..
Angajat într-o practică meditativă specifică, studiați tiparele și obiceiurile minții dvs., iar această practică oferă mijloacele de a dezvolta noi moduri de a fi mai pozitive.
Cu muncă regulată și răbdare, aceste stări sufletești concentrate se pot adânci în stări liniștite și energizate. O astfel de experiență poate avea un efect transformator și poate duce la o nouă înțelegere a vieții.
5. Credința în reîncarnare
Când budismul a fost fondat acum 2500 de ani, a inclus credința hindusă în reîncarnare. Deși budismul are două diviziuni principale și nenumărate diferențe în practicile regionale, majoritatea budiștilor cred în samsara sau în ciclul renașterii.
Samsara este guvernată de legea karmei: comportamentul bun dă naștere la karma bună, iar comportamentul rău dă naștere karmei rele. Buddhistii cred ca karma sufletului se misca intre corpuri si devine "germenul conștiinței"În pântec.
La fel ca hindusii, budistii vad samsara neiluminata ca o stare de suferinta. Suferim pentru că dorim o tranziție. Doar atunci când ajungem la o stare de pasivitate completă și ne eliberăm de toate dorințele, putem scăpa de samsara și să realizăm nirvana sau mântuirea.
Mulți budiști cred că o persoană poate pune capăt ciclului reîncarnării urmând Calea Optului sau calea de mijloc. O ființă luminată întruchipează liniile directoare ale Eightfold Path: aspectul corect, intenția corectă, discursul potrivit, acțiunea corectă, traiul corect, efortul corect, atenția corectă și concentrarea corectă.
4. Doctrina este împărțită în Hinayana și Mahayana
După moartea lui Buddha, budismul a fost împărțit în două secte, și anume Mahayana și Hinayana.
Hinayana urmează învățăturile originale ale lui Buddha. Această învățătură accentuează mântuirea individuală prin autodisciplină și meditație. Această sectă a budismului crede în ceasul lui Buddha și crede în închinarea la idoli.
Secta mahayană s-a răspândit din India în alte câteva țări, cum ar fi China, Coreea, Japonia, Taiwan, Nepal, Tibet, Bhutan și Mangolia. Mahayana crede în mantre.
Principiile sale de bază s-au bazat pe posibilitatea eliberării universale de suferință pentru toate ființele. De aceea această sectă se numește Mahayana (Mare dirijor) Principiile sale se bazează, de asemenea, pe existența lui Buddha și Bodhisattvas care întruchipează natura lui Buddha.
3. Călugării budiste adepți ai asceților rătăcitori din religiile timpurii
Ascezismul este practica de a nega dorințele fizice sau psihologice pentru a atinge un ideal sau un scop spiritual. Originile ascetismului stau în încercările unei persoane de a atinge diverse obiective sau idealuri finale: dezvoltarea unei persoane „întregi”, potențialul creativ al unei persoane, idei, „eu”. Este puțin probabil să se fi format vreo religie fără urme sau semne de asceză și budism, inclusiv.
2. Predarea este răspândită în țările din sudul, sud-estul și estul Asiei
Există mai multe țări în care o proporție foarte mare din adepții budismului. Țara cu cea mai mare populație - Cambodgia. Din cei peste 15 milioane de oameni, peste 13 milioane - sau 96,9% din totalul populației - sunt budiști. Alte țări cu un procent ridicat de rezidenți budisti: Thailanda, Myanmar, Bhutan, Sri Lanka, Laos, Mongolia.
Fiecare dintre țările de mai sus are o populație budistă, care este cel puțin 55% din totalul populației. Totuși, acestea nu sunt singurele țări în care trăiesc milioane de budiști.
Țări cu o populație budistă de cel puțin 10% din totalul populației: Japonia, Singapore, Coreea de Sud, Taiwan, Malaezia, China, Macao, Vietnam, Hong Kong, Insulele Mariane de Nord, Nepal.
1. Principalele diferențe față de alte învățături și credințe
Diferența cheie între, pe de o parte, budismul inițial și, pe de altă parte, toate celelalte religii ale lumii (hinduismul și credința avraamică a iudaismului, creștinismului și islamului) sunt că dinamica centrală a religiei este eliminarea suferinței prin activitatea umană a Trezirii și nu relațiile umane cu zei sau cu un zeu.